“Two things are infinite: the universe and human stupidity…and I’m not sure about the universe.” ( Albert Einstein )
Realitatea nu este doar mai ciudata decat presupunem…ci este mai ciudata decat putem presupune…
Exista lucruri…a caror existenta nu o constientizam…exista lucruri pe care nu ne dorim sa le stim…exista lucruri pe care nu ne-am dori niciodata sa le stim, dar exista si lucruri pe care le putem observa fara a intelege de ce se intampla…si exista lucruri…pe care am dori sa le cunoastem…am dori sa le stim, sa le auzim…
De multe ori se pune o singura intrebare… « de ce ? » Si raspunsul intarzie sa apara de tot de atatea ori… Pana cand intelegi defapt care e realitatea. Si realitatea care e ? Un simplu adevar…compus din franturi…bucati din timp…
De multe ori, avem dorinte…dar tot de atatea ori nu realizam defapt ce ne dorim cu adevarat… A fost odata un om, sarac lipit pamantului…, care nu facea altceva decat sa stea in fata unei statui ce intruchipa chipul divinitatii, cufundat in singura sa activitate…rugaciunea… « Doamne, te rog, te rog, te implor….ajuta-ma sa castig la loterie » Nu pierdea nicio zi… Pana cand, statuia a prins viata si a privit plictisita, obosita de atata indurare… « Fiule, te rog, te implor……cumpara-ti un bilet ! »
Un singur lucru ma face sigur de existenta sa… Am gresit. Am gresit pentru ca nu am putut sa ma fac inteles asa cum mi-as fi dorit… Am gresit pentru ca mi-am calcat pe suflet de atatea ori, incercand sa gandesc rational, cand simteam ca ceva nu e bine… Mi-am dorit dorit cu atata ardoare sa pot reda un zambet….poate chiar acelasi zambet pe care l-a redat Leonardo pe chipul Mona Lisei…as fi dat orice…
Nimic din toate astea nu va putea opri timpul in loc…nimic nu o poate face…dar oare asta e realitatea ? Am sa merg mai departe. Poate intr-o zi…timpul imi va spune. Pana atunci insa, trebuie sa imi gasesc fericirea, acolo unde doar eu o pot gasi…unde nu este influentata de nici un alt element in afara de mine…
Pe curand.
