Dimineata
Somnul imi este tulburat de zgomote ciudate. Deschid ochii brusc. Speriat. Pot distinge un vuiet puternic si lovituri repetate in tigla acoperisului. Ma ridic din pat si ma indrept spre fereastra. Ploua. O ploaie violenta. Un vant haotic atrage totul dupa sine. Picaturile cad cu repeziciune si sunt distruse odata ce ating pamantul, imprastiind alte picaturi si mai mici. Privesc pamantul si realizez ca este imbibat in apa. Privesc cerul, parca ar fi un burete gri ce e stors in continuu. Ma indepartez de fereastra. Ma asez la calculator. Incep sa scriu. Incep cu o litera, continui cu un cuvant, o fraza… Liniste. Ma uit pe ferastra si realizez ca nu mai ploua. Privesc cerul si zaresc o picatura ratacita. Cade lin. Ajunge in dreptul privirii mele si parca timpul se opreste in loc. Clipesc…Picatura e pe cale sa atinga pamantul…S-a scurs…
Pe curand.
si asta da nostalgie de toamna…. :)
Superb!Nimic de zis!
multumesc…
Si-a fugit si timpul din bratele noastre.
In fiecare secunda picatura suspendata in aer cade spre pamant, spre nefiinta. Chiar si primavara…
chiar si iarna…transformadu-se in cristale reci de ghiata.
pe curand.
superb…ador ploaia :x