Actul I, scena 2
In rol: the jack of diamonds
Monolog, scena deschisa
Pe cand stateam sa citesc
Blogul sa il rasfoiesc
Un mesaj am primit va spun
Un mesaj destul de nebun…
« Da un click pe blog
Poti sa-ti faci si cont »
Si atunci s-a intamplat
Acel gand ciudat…
« Cum ar fi sa am un blog ?
Sa am propriul meu cont ? »
pe curand. (urmeaza scena 3)
JAS, acelasi decor nu? sau schimbi ceva? :D
pe curand.
Acelasi decor, tot ce e nou in scena este o foaie care ii cade in brate tanarului, pe care o ia si o arunca, era o scrisoare, dar el avea alte treburi acum, lumea virtuala i-a captat pentru cateva clipe atentia :>
o foaie? :D o scrisoare? :D oki :P stai sa vad cum bag asta
pe curand.
Deja ridic probleme la nivel de scenariu [-(
Dar oricum se intampla, adica, daca in piesa nu apare nicio scrisoare, audienta ar putea crede orice, ca scrisoarea este defapt o greseala ce apartine echipei din spatele piesei, ca foaia aceeas este constiinta tanarului care se aseaza in mainile sale, ca foaia aceea este o scrisoare de la o persoana importanta in viata sa, dar pe care alege sa nu o citeasca, si acum se intreaba, este oare dorinta de a merge mai departe si de e lasa totul in urma, adica, un fel de curaj sau este pur si simplu lasitate, inconstienta? Spectatorii ar putea crede atat de multe, asta e pana la urma ambrozia pe care ne-o ofera teatrul, poti crea atatea lumi, poti ferici atatia oameni incat lumea in care ne aflam cu adevarat devine parca mai putin rea, mai putin inghesuita, mai putin goala de tot si de toate…
Mi-e dor de teatru…
Ei bine, pe curand maestre :)