Fragment.
“Parcurg partea ei centrala si vad ultimele renovari: arhitectii garanteaza ca au gasit cea mai buna solutie. Au ridicat schelele si intarituri de otel peste tot, au elaborat ample teorii despre lucrarile viitoare si au criticat uneori lucrarile din trecut.
Si deodata, in mijlocul naosului, inteleg ceva extraordinar : catedrala sunt eu, e fiecare dintre noi. Crestem, ne schimbam, ne descoperim slabiciune pe care trebuie sa le corectam si nu alegem intodeauna cea mai buna solutie, dar in pofida acestor lucruri mergem inainte, incercand sa pastram verticalitatea, corect, astfel incat sa cinstim nu peretii, nu usile, nici ferestrele, ci spatiul dinauntru, spatiul in care adoram si veneram tot ce ne este scump pe lume.
Da suntem o catedrala, nu incape nicio indoiala. Dar ce se afla in spatiul din catedrala mea ascunsa?
Esther, Zahirul.”
(Fragment - Paulo Coelho - Zahir - )
pe curand.
Imi amintesc si eu cate ceva (explicat de scriitor) despre spatiul gol dinauntrul nostru, dar nu mai stiu cu exactitate cuvintele. Erau intr-una din cartile sale. Am uitat. :)
M-a surprins putin sa vad ca ai scris un fragment de-al lui Paulo, caci si eu am facut asta…stiai ca astazi, de cand a fost scrisa cea mai simpla carte a sa, se fac douazaci de ani? :)
numai bine.
nu stiam asta…ce stiam e ca primul roman e jurnalul unui mag :)
pe curand.
am citit “fragmentul” pe fundalul counting crows…perfect blue buildings..
“Da suntem o catedrala, nu incape nicio indoiala. Dar ce se afla in spatiul din catedrala mea ascunsa?”-> fiecare o sa descopere asta mai devreme sau mai tarziu..
take care :)
mai bine mai devreme :) si mai bine mai tarziu decat niciodata :)
pe curand.